Practic, oricine poate fi consilier in cariera. Chiar si o persoana de peste 50 de ani, dupa absolvirea cursului dedicat si obtinerea acreditarii nationale. S-ar putea spune chiar ca acesta este un caz fericit: experienta bogata de viata si profesionala (indiferent de domeniu) sunt atuuri care garanteaza o intelegere mai rafinata a comportamentelor umane.
Sunt persoane al caror istoric profesional usureaza procesul de insusire a competentei profesionale de consilier si valorizeaza actul de consiliere in sine. Singura limita apare, ca si la psiholog, in recomandarea ca persoana consiliata si consilierul sa nu se cunoasca dinainte. Am avut la curs preponderent studenti sau absolventi de Psihologie, membri ai unor asociatii care doresc sa introduca si acest serviciu in activitatea lor, oameni care au ales sa isi faca o cariera in domeniu. Dar sunt si profesionistii HR din companii, care doresc sa invete cum sa-i sprijine mai bine pe angajati, cum sa conceapa programe de dezvoltare personala, care sa vina in intampinarea strategiilor organizatiei.
Daca vorbim despre legatura omului activ cu piata muncii, nevoia de consiliere creste rapid, pe de o parte pentru ca mediul de lucru a intrat intr-o dinamica accelerata, atat din persectiva modificarii continue a structurii joburilor si a competentelor necesare, cat si a mijloacelor de comunicare si relationare la locul de munca. Asadar, in sfera gasirii unui loc de munca, a identificarii domeniului care ti se potriveste, a reorientarii profesionale, un specialist te poate ajuta sa iti atingi obiectivul rapid, scutind mult din timpul pe care l-ai pierde tatonand de unul singur diverse variante. Exista ingrijorator de multi tineri romani care trec prin cate doua, trei facultati, sau meserii, pana descopera ce li se potriveste si ii face fericiti. Pe de o parte nu e rau, cu conditia ca, in acest timp sa acumuleze competente si abilitati transferabile. Adica acele cunostinte si indemanari pe care le pot folosi in diverse locuri de munca.
Mai multe puteti citi aici.
