As putea sa incep cu teorii despre cat de acuta este nevoia, mai ales a tinerilor, de a afla ce studii sa urmeze, ce loc de munca li se potriveste cel mai bine, pentru o cariera de succes. O nevoie care se simte tot mai grav, pe de o parte pentru ca sistemul de invatamant obligatoriu nu mai are nici o legatura cu realitatea pietei muncii, iar pe de alta, pentru ca joburile se schimba continuu, cer mereu alte combinatii de competente si abilitati.

Photo by Valentin Antonucci: https://www.pexels.com/photo/person-holding-compass-841286/

As putea sa incep cu teorii despre cat de acuta este nevoia, mai ales a tinerilor, de a afla ce studii sa urmeze, ce loc de munca li se potriveste cel mai bine, pentru o cariera de succes. O nevoie care se simte tot mai grav, pe de o parte pentru ca sistemul de invatamant obligatoriu nu mai are nici o legatura cu realitatea pietei muncii, iar pe de alta, pentru ca joburile se schimba continuu, cer mereu alte combinatii de competente si abilitati.

Prefer totusi sa va spun o poveste. Poveste inceputa acum multi ani, pe cand eram studenta la Poli, dar imi pierdeam zilele printre boemii de la Litere, la Universitate. Ceva mai tarziu, ca stagiar, am proiectat si omologat primul aparat giroscopic de bord, made in Romania. Inceputul anilor 90 m-a prins tot in Aerofina, ca inginer de aviatie. Profesie aruncata in aer de interesele noilor capitalisti romani, odata cu industria respectiva. M-am reorientat rapid : cu engleza si franceza stiute bine, am ajuns redactor de stiri externe intr-o agentie de stiri. Restul traseului jurnalistic a curs firesc, am profitat de boom-ul televiziunilor particulare, al presei scrise, al industriei publicitatii. Intre timp am mai invatat si comunicare, metodic, la D. Ogilvy. Iar cand spatiul media s-a diluat, mi-am transferat competentele de comunicator in slujba unei companii mari. Azi, fac ceva ce tare imi place: observ, citesc si scriu despre felul in care functionam noi in lumea asta noua, despre cum se schimba viata si valorile, rapid si imprevizibil, sub bagheta magica a tehnologiei. Marea provocare e atunci cand incerc sa schitez o imagine a viitorului, macar cu cativa ani inainte de a se petrece.

Aceste doar cateva randuri de CV personal cuprind de fapt o calatorie lunga, cu multe rascruci, cu schimbari adesea totale de directie. Multe locuri de munca, multe meserii.
Ghid? Intamplarea. Ajutor? Norocul.
Pentru ca probabil am avut noroc, de mi-a iesit relativ bine de fiecare data. Zic eu.

Dar daca atunci, in studentie, sau chiar inainte, in liceu, ar fi fost cineva care sa ma ajute sa-mi pun intrebarile corecte despre cine sunt si ce vreau? Daca as fi aflat atunci, sau oricand mai tarziu, pe drum, ce tip, ce loc de munca ma face cu adevarat ”meseriasa”? Și mai ales fericita?

Pentru acest ”daca” am ales sa mai incerc o noua meserie: aceea de consilier in cariera. Și mai am un motiv: dupa primul client, m-am trezit cu patru noi solicitari in doar o luna. Deci, se arata a fi si profitabil.